![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/4c/Manuscript_of_the_Resolution_of_the_Council_of_Lithuania_on_Reinstating_Independence_of_Lithuania_in_the_Lithuanian_language%252C_which_was_adopted_on_16_February_1918_in_Vilnius.jpg/640px-thumbnail.jpg&w=640&q=50)
Declarația de Independență a Lituaniei
From Wikipedia, the free encyclopedia
Declarația de Independență a Lituaniei (în lituaniană Lietuvos Nepriklausomybės Aktas) sau Actul de la 16 februarie a fost semnată de Consiliul Lituaniei la 16 februarie 1918 și proclama restaurarea unui stat independent lituanian, guvernat pe principii democratice, cu capitala la Vilnius. Actul a fost semnat de toți cei douăzeci de reprezentanți, în frunte cu Jonas Basanavičius. Actul de la 16 februarie a fost rezultatul final al unei serii de rezoluții pe această problemă, inclusiv una emisă de conferința de la Vilnius și Actul de la 8 Ianuarie. Drumul spre declararea independenței a fost unul lung și complex, deoarece Imperiul German exercita presiuni asupra Consiliului în vederea formării unei alianțe. Consiliul a trebuit să manevreze cu atenție între interesele germanilor, ale căror trupe erau prezente în Lituania, și dorințele poporului lituanian.
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/4c/Manuscript_of_the_Resolution_of_the_Council_of_Lithuania_on_Reinstating_Independence_of_Lithuania_in_the_Lithuanian_language%2C_which_was_adopted_on_16_February_1918_in_Vilnius.jpg/640px-thumbnail.jpg)
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/05/Nepriklausomybes_aktas.gif/640px-Nepriklausomybes_aktas.gif)
Efectele imediate ale anunțării restabilirii independenței Lituaniei au fost puține. Publicarea Actului a fost interzisă de autoritățile germane, iar textul a fost distribuit și tipărit ilegal. Activitatea Consiliului a fost împiedicată, iar germanii au rămas la controlul Lituaniei.[1] Situația s-a schimbat în toamna lui 1918, după ce Germania a pierdut Primul Război Mondial. În noiembrie 1918 s-a format primul Cabinet al Lituaniei, iar Consiliul Lituaniei a preluat controlul asupra teritoriului țării.[2] Lituania independentă, deși avea în curând să ducă un război pentru apărarea independenței, a devenit o realitate.
Deși documentul inițial s-a pierdut, moștenirea sa rămâne. Acele fraze laconice sunt baza legală pentru existența Lituaniei moderne, atât a celei din perioada interbelică, cât și a celei din 1990.[3] Declarația formula principiile constituționale de bază, care au fost urmate de toate constituțiile Lituaniei. Declarația însăși este un element-cheie în restaurarea independenței Lituaniei în 1990.[4] Separându-se de Uniunea Sovietică, Lituania a subliniat că este doar restaurată ca stat independent existent între cele două războaie mondiale și că Actul nu și-a pierdut puterea de lege.[5]