Crucea Comemorativă „Elisabeta”
From Wikipedia, the free encyclopedia
Crucea Comemorativă „Elisabeta”, cunoscută și sub numele de Crucea Elisabeta sau Crucea Alinare și Mângâere, este o medalie comemorativă instituită de regele Carol I prin Înaltul Decret nr. 2270 din 6 octombrie 1878 pentru a recompensa femeile care au participat la îngrijirea răniților și bolnavilor, fie direct în ambulanțele și spitalele de campanie (medici și infirmiere), fie indirect, prin donații sau alte acțiuni.[1][2][3][4]
„Art II. Crucea Elisabeta se va conferi tutulor doamnelor cari prin căutarea răniților sau bolnavilor au dat concursul lor în timpul campaniei din 1877 - 1878.
Art III. Crucea se va conferi asemenea doamnelor cari prin instalare de spitale, înzestrarea ambulanțelor sau prin ofrande însemnate au contribuit la alinarea suferințelor răniților și bolnavilor în timpul acestei campanii. ”— Regulamentul Crucei Comemorative „Elisabeta”[1]
Informații pe scurt Tip, Baretă ...
Crucea Comemorativă „Elisabeta” | |
![]() Aversul și reversul Crucii Elisabeta | |
Decernată de ![]() | |
Tip | Medalie civilă și militară |
---|---|
Baretă | ![]() |
Decernată pentru | Îngrijirea răniților și bolnavilor în Războiul de Independență |
Campanie | Războiul de Independență |
Statut | Ieșită din uz |
Statistici | |
Creată la | 6 octombrie 1878 |
Închide
În semn de recunoaștere a contribuției aduse de românii ardeleni la cucerirea independenței, guvernul României a conferit Crucea Elisabeta unui număr de 13 femei române din Transilvania.[5]