![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/f/f2/Convention_on_the_Rights_of_the_Child.svg/langro-640px-Convention_on_the_Rights_of_the_Child.svg.png&w=640&q=50)
Convenția cu privire la Drepturile Copilului
From Wikipedia, the free encyclopedia
Convenția cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptată de către Adunarea Generala a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989. Convenția a fost asumată și de România prin adoptarea Legii nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001).
Convenția cu privire la Drepturile Copilului | |
![]() Părți ale convenției Semnat, dar neratificat Țări nesemnatare | |
Semnat | 20 noiembrie 1989[1] New York City[1] |
---|---|
Intrat în vigoare Condiționare | 2 septembrie 1990[1] ratificări din partea a 20 de state[2] |
Semnatari | 140[1] |
Participanți | 196[1] (toate statele cu excepția Statelor Unite) |
Depozitar | secretar general al Națiunilor Unite ![]() |
Limbă | arabă, chineză, engleză, franceză, rusă, spaniolă[1] |
Prezență online | |
bibliotecă electronică | |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Până în prezent, Convenția a fost adoptată de 196 de țări, membre ale Națiunilor Unite (cu excepția SUA). Orice stat care semnează și ratifică Convenția se obligă să aplice integral și corespunzător standardele juridice în domeniul promovării și protecției drepturilor copilului.
Convenția privind Drepturile Copilului incorporează, mai mult decât oricare alt document, întreg spectrul drepturilor omului – civile, politice, economice, sociale și culturale cu scopul de a asigura dezvoltarea completă a potențialului copiilor într-o atmosferă de libertate, demnitate și justiție.[3] Convenția definește într-un mod cuprinzător drepturile copilului.