Codul penal este o lege în care sunt cuprinse condițiile de tragere la răspundere penală, pedepsele precum și o mare parte a infracțiunilor incriminate în legislația din România.
Actualul Cod Penal a fost adoptat în 2009 (Legea 286/2009) și a intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Acesta conține 446 de articole fiind divizat în două părți: Partea Generală articolele (1-187) și Partea Specială articolele (188-446).
Codul penal al României a fost emis pentru prima dată în anul 1865 în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, acesta evoluând în timp.
Deși ar fi trebuit să intre în vigoare în iulie 2010, acest moment a fost amânat de către autorități. Modul în care Codul penal și Codul civil au fost aprobate de autorități a fost contestat de către o serie de organizații neguvernamentale din România care au pornit o inițiativă numită Opriți Codurile!. În 13 aprilie 2009, coaliția a depus la Curtea de Apel București o acțiune împotriva Guvernului României și Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, acuzând cele două instituții publice de încălcarea unui întreg set de acte normative aflate în vigoare,[1] parte dintre acestea fiind enunțate și explicate ulterior în cadrul analizei preliminare.[2]
În final, noul cod penal, cuprins în Legea nr. 286/2009, a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, odată cu Legea de aplicare nr. 187/2012 și cu o serie de modificări aduse la versiunea inițială publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 510 din 24 iulie 2009. Printre motivațiile amânării intrării în vigare a Noului Cod Penal se număra discrepanța semnificativă dintre acesta și prevederile legilor penale anteriare. În acest scop a fost adoptată Legea nr. 187/2012, ce avea ca scop punerea în acord a legislației existente cu Noul Cod Penal și crearea de prevederi în ceea ce privește judecata posibilelor neînțelegeri dintre cele două părți.[3]
Elaborare
În momentul alcătuirii sale, comisia responsabilă a luat în considerare atât aspecte ale dreptului internațional, cât și ale dreptului domestic. Așadar, principalele influențe străine au venit din partea Codului penal al Italiei și al Austriei, acestea fiind văzute ca printre cele reprezentative pentru perspectiva penală a dreptului european. De asemena, au fost păstrate numeroase principii specifice dreptului penal român, multe dintre ele fiind introduse chiar de către precedentul cod penal, considerându-se că acestea și-au dovedit rostul și competența în cadrul sistemului penal domestic.[4]
Unul dintre principalele obiective ale comisiei a fost unificarea legislației penale prin intermediul codificării cât mai multor legi penale. Așadar, prevederile a întregi legi separate au fost absorbite în cadrul noului cod, cum ar fi, de exemplu, cele ale Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, prevederile sale fiind preluate și integrate în cadrul secțiunii din cod dedicată infracțiunilor de corupție și de serviciu.[5]
Diferențe față de codul precedent
Principalele diferențe dintre actualul cod și anteriorul cod penal se aflau în domeniul pedepselor, dar și în încercarea de simplificare a acestuia.
În privința pedepselor, limitele care au fost date în partea specială fiecăreia dintre infracțiunile înscrise în Cod au fost alese atât în funcție de limitele prezente în alte coduri penale din Europa, cât și de limitele prevăzute până la acel moment în legiuirile domestice anterioare.[6] Au fost înscrise și anumite diferențe mult mai exacte, însă. De exemplu, noul cod penal introduce posibilitatea ca, pe lângă aplicarea pedepsei cu închisoarea, infractorul să fie sancționat și cu o amendă, dacă prin infracțiunea săvârșită s-a încercat obținerea unui folos patrimonial.[7]
În ceea ce privește simplificare, actualul cod penal reușește în cea mai mare parte să simplifice textele de incriminare, evitând posibilele suprapuneri dintre diferitele incriminări și scăzând numărul circumstanțelor de agravare ce aveau corespondenți în circumstanțe agravante.[8] Simplificările au fost efectuate prin contopirea unor articole existente sau prin renunțarea completă în cazul circumstanțelor agravante. De exemplu, cele două variante agravante ale omorului din Codul penal anterior, omorul calificat (art. 175 din vechiul Cod penal) și omorul deosebit de grav (art. 176 v.C.p), au fost contopite în cadrul articolului 188 din noul Cod penal. În același timp, circumstanțele de agravare au fost înjumătățite la număr, de la 16 la 8, fiind păstrate la articolul 189 doar acele circumstanțe atât de periculoase încât nu puteau fi incluse în cadrul variantei-tip a infracțiunii.[9]
Anumite infracțiuni au fost mutate dintr-un titlu în altul în cadrul noului Cod penal. De exemplu, infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului (art. 197) a fost mutat din Titlul IX - Infracțiuni care aduc atingere asupra unor relații privind conviețuirea socială, în Titlul I, capitolul II - Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății.[10]
Diferențe de ordin terminologic au fost adoptate pentru a satisface prevederile constituționale, sau pentru a acomoda schimbarea ideologică în plan juridic. De exemplu, "în timp de război" a fost înlocuit cu "în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgență", "împotriva dușmanului" a fost înlocuită cu "împotriva inamicului", etc.[11]
Multe prevederi din Codul anterior au rămas în mare parte aceleași, sau cu modificări minore. De exemplu, cu câteva excepții, conținutul juridic al infracțiunilor de nerespectare a regimului armelor și munițiilor a rămas în mare parte același.[12]
Modificări
Codul a fost modificat de mai multe ori de-a lungul istoriei sale.
În 21 iulie 2021 a fost adoptată Legea 207/2021 pentru modificarea și completarea Codului penal. Legea avea drept scop introducerea unor prevederi ale Directivei UE 2019/713 privind combaterea fraudei. Această modificare a fost doar una dintre modalitățile prin care legiuitorul român a încercat apropierea pe cât posibil a sistemului penal român de dreptul penal european.[13] De asemenea, a reprezentat încă un pas în lupta anti-corupție din România.
Semnificație
Actualul Cod penal al României a reușit în mare măsură să pună capăt anumitor probleme ce caracterizau până la acel moment sistemul juridic român. Printre acestea se număra "meganormativismul" (infracțiuni relativ minore erau prevăzute într-un număr mare de legi). Până la acel moment, pe lângă vechiul cod penal exista și un număr mare de legi penale, care fie conțineau aceleași prevederi, fie îngreunau procesul de impunere a normelor penale. Acest fapt a fost cauzat de intenția scăderii criminalității prin impunerea unui număr cât mai mare de legi penale, fapt care nu a avut vreun efect pozitiv. În urma adoptării unui nou cod penal a fost creat un cadru legislativ coerent, mai suplu și mai ușor de aplicat.[14]
Critici
Actualul cod penal, cu toate că a ajutat mult în cadrul procesului de unificare și centralizare a normelor de drept penal prezente în dreptul românesc, nu a reușit să ducă acest efort până la capăt. Cu toate că partea generală în mare parte a reușit să unifice acest tip de prevederi, aceași grijă nu a fost acordată și fracției părții speciale. Rămân în continuare numeroase prevederi prezente atât în cod, cât și în alte legi speciale penale.[15]
Note
Bibliografie
Vezi și
Legături externe
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
