Clima lui Marte
tiparele climatice ale planetei Marte / From Wikipedia, the free encyclopedia
Clima planetei Marte a fost un subiect de curiozitate științifică timp de secole, în parte pentru că este singura planetă terestră a cărei suprafață poate fi ușor observată în detaliu de pe Pământ, cu ajutorul unui telescop.
Deși Marte este mai mică decât Pământul, având doar o zecime din masa Pământului,[1] și fiind cu 50% mai îndepărtată de Soare decât acesta, clima sa are asemănări importante, cum ar fi prezența calotelor polare, schimbările sezoniere și modelele meteorologice observabile. Aceasta a atras un studiu susținut din partea planetologilor și climatologilor. În timp ce clima lui Marte are asemănări cu cea a Pământului, inclusiv ere glaciare periodice, există și diferențe importante, cum ar fi o inerție termică mult mai mică. Atmosfera lui Marte are o înălțime de aproximativ 11 km, cu 60% mai mare decât cea de pe Pământ. Clima are o relevanță considerabilă pentru întrebarea dacă viața este sau a fost vreodată prezentă pe planetă.
Marte a fost studiată de instrumentele de pe Pământ încă din secolul al XVII-lea, dar abia de când a început explorarea planetei Marte, la mijlocul anilor 1960, a fost posibilă observarea de aproape. Navele spațiale de survol și cele orbitale au furnizat date de sus, în timp ce sondele de aterizare și roverele au măsurat direct condițiile atmosferice. Instrumentele avansate de pe orbita terestră continuă astăzi să furnizeze unele observații utile "de ansamblu" ale unor fenomene meteorologice relativ mari.
Prima misiune de survolare a planetei Marțian a fost Mariner 4, care a sosit în 1965. Acea trecere rapidă de două zile (14-15 iulie 1965) cu instrumente rudimentare a contribuit foarte puțin la cunoașterea climatului marțian. Misiunile ulterioare ale lui Mariner (Mariner 6 și 7) au completat unele dintre lacunele în ceea ce privește informațiile climatice de bază. Studiile climatice bazate pe date au început cu adevărat cu sondele din programul Viking în 1975 și continuă cu sonde precum Mars Reconnaissance Orbiter.
Această activitate de observare a fost completată de un tip de simulare științifică pe calculator numit modelul de circulație generală a planetei Marte.[2] Mai multe iterații diferite ale MGCM au dus la o mai bună înțelegere a planetei Marte, precum și a limitelor acestor modele.