Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
După Bătălia de la Pharsalus din anul 48 î.Hr., Iulius Cezar pleacă în Egipt, sub pretextul de a fi numit executorul testamentului tatălui tânărului faraon Ptolemeu al XIII-lea și al surorii sale Cleopatra.
Cleopatra îl convinge pe Cezar să-și dea tronul de la fratele ei mai mic. Caesar, pentru a controla efectiv întreg regatul, îl condamnă la moarte pe Pothinus pentru că a organizat o tentativă de asasinat asupra Cleopatrei și îl alungă pe Ptolemeu în deșertul de est, unde el și armata lui, depășită numeric, s-ar confrunta cu moartea sigură împotriva lui Mitridates. Cleopatra este încoronată regina Egiptului și începe să aibă vise megalomane de a conduce lumea alături de Cezar, care la rândul său dorește să devină rege al Romei. Se căsătoresc, iar când se naște fiul lor Caesarion, Cezar îl acceptă public, ceea ce devine subiect de discuții al Romei și a Senatului.
După ce este făcut dictator pe viață, Cezar cere ca regina Cleopatra să-i fie adusă. Ea ajunge la Roma într-o procesiune fastuoasă și câștigă adularea poporului roman. Senatul devine din ce în ce mai nemulțumit pe fondul zvonurilor că Cezar dorește să devină rege, ceea ce este o anatema pentru romani.
