Cei patru călăreți ai Apocalipsei
From Wikipedia, the free encyclopedia
Cei patru călăreți ai Apocalipsei sunt descriși în ultima carte a Noului Testament, Revelația lui Iisus Hristos după Ioan de Patmos, capitolul 6 versetele 1-8. Mielul lui Dumnezeu / Leul lui Iuda (Iisus Hristos) deschide primele patru din cele șapte peceți, fiecare pecete / sigiliu invocând patru călăreți care stau pe patru cai: alb, roșu, negru și al patrulea verde palid. Deși există mai multe interpretări diferite, cei patru călăreți sunt considerați a simboliza Ciuma,[1] Războiul,[2] Foametea[3] și, respectiv, Moartea.[4] Interpretarea apocaliptică creștină este acea că cei patru călăreți aduc Apocalipsa asupra lumii înaintea de Judecata de Apoi.[5][1]
Acest articol se referă la o profeție apocaliptică. Pentru un film, vedeți Cei patru călăreți ai Apocalipsei (film).