Cazan de încălzire
From Wikipedia, the free encyclopedia
Un cazan de încălzire este un cazan folosit pentru a produce apă fierbinte pentru un sistem de încălzire centrală. De obicei acest cazan este situat în clădirea încălzită, sau în apropiere, într-o centrală termică. Agentul termic produs de acest cazan este folosit de obicei și pentru a produce apă caldă de consum, cu ajutorul unui schimbător de căldură.
Ca orice alt cazan, el transformă prin ardere energia chimică a combustibililor în energie termică. În acest scop el este dotat cu unul sau mai multe arzătoare care întrețin în focar o flacără, căldura gazelor de ardere rezultate fiind preluată de apa care circulă prin țevi situate lângă pereții focarului sau în drumurile de gaze.
Tipul cazanului folosit este adaptat mărimii spațiului care trebuie încălzit. Pentru încălzirea unei locuințe individuale (casă, apartament) este suficient un cazan de putere relativ mică, construcția obișnuită fiind de tip centrală termică de perete. Pentru încălzirea mai multor apartamente (scară de bloc, hotel, cabană) sau un spațiu echivalent este nevoie de un cazan mai mare, construit sub forma unei centrale termice de pardoseală. Pentru încălzirea mai multor clădiri, de exemplu un cvartal sau a unui obiectiv industrial se folosesc cazane de putere și mai mare, construcția obișnuită fiind ignitubulară, cu volum mare de apă.[1] Toate aceste cazane produc apă fierbinte, cu o presiune de cel mult 10 bar și o temperatură de cel mult 95 °C. Pentru încălzirea unor zone și mai mari se apelează la cazanele termocentralelor sub forma termoficării.