Un car este un vehicul cu tracțiune animală (in general, tras de boi), folosit în mediul rural pentru transportul poverilor grele. Părțile componente ale unui car tradițional românesc sunt:
roata - în numar de patru; se compune din butuc cu bucea, spițe, obezi, șină
dricul - adică șasiul
osia - în număr de două; sunt axele pe care se învart roțile
crucea carului - asigură articulația dintre proțap și dric
loitra - în număr de două; sunt parțile laterale ale lăzii carului
draghina - in numar de patru; sunt barele rotunde de lemn care mărginesc longitudinal, sus și jos, loitrele
leuca - în numar de două sau patru; este un lemn curbat prin intermediul căruia se sprijină loitra de osie
șușletele - în număr de două; sunt părțile care închid lada carului în față și în spate; poate avea aspectul unui grătar a cărui poziție poate fi reglată de la vertical la orizontal
coșar - împletitura de nuiele, fără fund, care se pune la car peste loitre, când este nevoie, pentru a mări volumul care se transportă (în general la căratul porumbului)
proțapul sau oiștea - bara de lemn legată de dricul carului pe părțile careia se înjugă boii
tânjala - prelungitor al proțapului, dotat cu jug, folosit pentru a înjuga o a doua pereche de boi la car; se folosește și pentru a tracta cu boii diverse unelte agricole (plug, grapă etc.)
jugul - piesă de lemn care se pune pe gâtul animalelor de tracțiune cornute
resteul - în număr de două; sunt bare de fier în formă de cui cu care se închid parțile laterale ale jugului
jigla - în număr de două; sunt barele de lemn dintre gâtul boului și cuiul care fixează jugul de proțap
lana sau policioara - bara de lemn care închide jugul pe sub gâtul boilor
crucea proțapului - bară de lemn fixată perpendicular pe proțap la capătul acestuia dinspre car
lamba sau vătraiul - în număr de două (uneori patru); piesă metalica fixată între crucea proțapului și capătul osiei din față cu rol de scară pentru urcat în car