![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/48/Liatoshinsky.jpg/640px-Liatoshinsky.jpg&w=640&q=50)
Borîs Leatoșînskîi
compozitor ucrainean/sovietic / From Wikipedia, the free encyclopedia
Borîs Mîkolaiovîci Leatoșînskîi (în ucraineană Бори́с Миколáйович Лятоши́нський – pronunție (ajutor·info)), cunoscut și sub numele rus Boris Nikolaevici Leatoșinski (în rusă Бори́с Николаевич Лятоши́нский);[9][10] n. , Jîtomîr, gubernia Volînia(d), Imperiul Rus – d. , Kiev, RSS Ucraineană, URSS) a fost un compozitor, dirijor și pedagog ucrainean. Membru de vază al noii generații de compozitori ucraineni din secolul al XX-lea, el a primit o serie de distincții, inclusiv titlul onorific Artist al Poporului RSS Ucrainene(d) și două premii de stat ale URSS.
Din primii ani a fost inițiat în literatura și istoria poloneză. După ce a terminat studiile medii în 1913, a intrat la Facultatea de Drept de la Universitatea din Kiev și ulterior a predat muzică la Conservatorul din Kiev(d). În anii 1910, Leatoșînskîi a scris 31 de lucrări în diferite genuri muzicale. În anii 1930, a călătorit în Tadjikistan, unde a studiat muzica populară a regiunii și a compus un balet despre viața localnicilor. În anii 1935-1938 și 1941-1944, a predat orchestrație(d) la Conservatorul din Moscova(d). În timpul războiului, Leatoșînskîi a fost evacuat și a predat la filiala din Saratov a Conservatorului. Acolo, el a lucrat la aranjamente ale cântecelor ucrainene și a asigurat evacuarea manuscriselor muzicale ucrainene.
Principalele lucrări ale lui Leatoșînskîi sunt operele Inelul de aur(d) (1929) și Șciors(d) (1937), cele cinci simfonii ale sale, Uvertura pe patru teme populare ucrainene (1926), suitele Taras Șevcenko (1952) și Romeo și Julieta (1955), poemul simfonic Grajîna (1955), concertul pentru pian „Slav” (1953) și orchestrația concertului pentru vioară al lui Reinhold Glière (1956). Doar o mică parte din compozițiile sale au fost interpretate în timpul vieții. Lansarea în 1993 a unei înregistrări cu simfoniile sale i-a adus compozitorului notorietate internațională.
Muzica scrisă de el aparține stilului european modern și include motive ucrainene. De asemenea, în multe lucrări ale sale i se întrevede moștenirea poloneză. Compozițiile timpurii au fost influențate de familie, de profesori (inclusiv Glière) și de soție și au fost inspirate din opera lui Ceaikovski, Glazunov și Screabin. Ulterior, stilul său muzical a evoluat într-o direcție șostakovică. Printre compozitorii sovietici și ucraineni care au luat lecții de la Leatoșînskîi și au fost influențați de el se numără Mîroslav Skorîk și Valentîn Sîlvestrov.