Biserica fortificată din Meșendorf

Biserica evanghelică fortificată din Meșendorf este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Meșendorf, comuna Bunești.^[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 40731.03.^[2]

Mai multe informații Poziționare, Coordonate ...

Poziționare
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate

Coordonate	46°05′26″N 24°58′48″E ({{PAGENAME}})
Localitate	sat Meșendorf; comuna Bunești
Comună	Bunești
Țara	România
Adresa	61
Edificare
Data finalizării	sec. XIV - XVI
Clasificare
Cod LMI	BV-II-a-A-11734
Cod RAN	40731.03
Modifică date / text

Închide

Ansamblul este format din două monumente:

Biserica evanghelică (cod LMI BV-II-m-A-11734.01)
Incintă fortificată, cudouă turnuri, zwinger (cod LMI BV-II-m-A-11734.02)

Meșendorf (în dialectul săsesc Meschenderf, Mešndref, în germană Meschendorf sau arhaic: Meschdorff, Mesche, în maghiară Mese, latină: villa Meschonis) este un sat în comuna Bunești din județul Brașov, Transilvania, România. Este una dintre puținele localități ale regiunii care și-a păstrat un singur nume comun tuturor etniilor care-l locuiesc. A aparținut unui domeniu ecleziastic, respectiv Mănăstirii cisterciene de la Cârța. Nici mai târziu satul nu-și pierde statutul iobăgesc, fiind inclus domeniului cetăți Tălmaciu, la 1427. În 1863, administrația habsburgică a repartizat locul scaunului Sighișoara.

Biserica sală, în stil gotic timpuriu, a fost ridicată în secolul al XIV-lea, cu turn vestic și cor poligonal, și a fost fortificată în 1495. Turnul primește un cat de apărare din lemn, la fel corul și nava. Portalul de vest este zidit. În urma lucrărilor de restaurare de la începutul secolului al XIX-lea sunt demolate bolțile bisericii, aflate în pericol de prăbușire, dar și catul de apărare; turnul însă este păstrat în forma sa medievală.

Zidul de incintă, cu drum de strajă pe console de lemn, acoperit și cu guri de tragere, a fost prevăzut inițial cu trei turnuri de apărare, din care două se mai păstrează și în prezent, și cu zwinger construit în partea de sud-vest în secolul al XVI-lea. O parte dintre ziduri și unul dintre turnuri au fost demolate în anul 1888, pentru a crea spațiu pentru construirea școlii^[3].

La interior o valoare mare o au panourile tribunei, pictate la 1765, de către Georg Rosenauer, pentru că încearcă să redea, într-o manieră naivă, și peisaje cu ansambluri construite. La interior se mai regăsește un tabernacol cu feroneria păstrată.

Biserica are trei clopote: unul dintre ele poartă inscripționat anul 1515, iar celelate două provin din anul 1907, respectiv 1923.

Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
- După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
- După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.