Benzodiazepină
compus chimic / From Wikipedia, the free encyclopedia
Benzodiazepinele reprezintă o clasă de medicamente psihotrope (psihoactive) în a căror structură chimică este prezent un nucleu benzenic fuzionat cu un nucleu de diazepină. Deoarece toate benzodiazepinele importante din punct de vedere medical prezintă și o grupare ”aril” atașată în poziția 5 a nucleului diazepinic, termenul generic ”benzodiazepine” se folosește în mod curent cu referire strictă la subcategoria 5-aril-1,4-benzodiazepinelor[1]. Din punct de vedere farmaceutic benzodiazepinele aparțin unei categorii de medicamente cunoscute ca tranchilizante minore (anxiolitice).[2] Primul medicament de acest gen, clordiazepoxidul („Librium”), a fost descoperit accidental de către Leo Sternbach în 1955, și a devenit disponibil în 1960. Începând cu 1963, Hoffmann–La Roche a pus pe piață și diazepamul („Valium”), una dintre cele mai cunoscute și folosite benzodiazepine.[3] În 1977, benzodiazepinele erau cele mai prescrise medicamente la nivel global.[4]
Benzodiazepină | |
Structura chimică generală a benzodiazepinelor: „R” reprezintă locațiile generale ale catenelor laterale, care conferă fiecărei substanțe medicamentoase caracterele proprii | |
Identificare | |
---|---|
Cod ATC | N05BA |
Date farmacocinetice | |
Țintă biologică | receptorul GABAA |
Modifică date / text |
Câteva benzodiazepine comune sunt: alprazolamul (Xanax), diazepamul (Valium), lorazepamul (Anxiar), bromazepamul, midazolamul, tetrazepamul.