Bătălia de la Gembloux (1940)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bătălia de la Gembloux[3] (cunoscută și ca Bătălia pentru breșa Gembloux) a fost o confruntare dintre forțele franceze și germane din mai 1940, din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Pe 10 mai 1940, Wehrmachtul Germaniei Naziste a invadat Luxemburgul și Belgia în cadrul planului operațional Fall Gelb („Planul Galben”). Armatele aliate au răspuns în conformitate cu Planul Dyle (varianta Breda), conceput să oprească înaintarea germană în Belgia, unde se considera că se va desfășura principalul atac german. Aliații au mobilizat în Belgia cele mai bune unități mecanizate ca să contracareze acțiunile germane din Belgia de pe 10 mai. Pe 12 mai, germanii au declanșat a doua fază a Planului Galben – Planul Manstein, un atac prin Ardeni, menit să cucerească un culoar până la Canalul Mânecii și să izoleze cele mai bune unități aliate în Belgia.
Batălia de la Gembloux | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Bătăliei Belgiei din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale | |||||||
„Breșa Gembloux”. Câmpia centrală belgiană dintre Namur și Wavre a fost ocupată de Corps de Cavalerie comandate de generalul René Prioux pentru oprirea intrării germanilor în Franța | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Franța Protectoratul francez al Marocului | Germania Nazistă | ||||||
Conducători | |||||||
René Prioux | Erich Hoepner Viktor von Schwedler | ||||||
Efective | |||||||
3 divizii motorizate 3 divizii de infanterie | 2 divizii Panzer divisions 3 divizii de infanterie | ||||||
Pierderi | |||||||
cel puțin 35 de tancuri 50–75 morți sau răniți | 9 tancuri 300 morți sau răniți, 400 prizonieri de răzoboi | ||||||
Modifică date / text |
Planificatorii militari francezi nu au înțeles că invazia Țărilor de Jos nu era decât o diversiune, au conceput o operațiune care să oprească înaintarea germană în zona centrală a Belgiei și în Franța pe aliniamentul a două poziții defensive din zona orașelor Hannut și Gembloux. Armata I franceză, cea mai puternică armată aliată, trebuia să apere aliniamentul Gembloux–Wavre. Blindatele franceze din cadrul „Corpurilor de cavalerie” comandate de generalul René Prioux) au înaintat spre Hannut ca să acopere desfășurarea restului Armatei I la Gembloux, întârziind înaintarea germană.
După Bătălia de la Hannut, cam la 35 km nord-est, francezii s-au retras spre Gembloux, unde era principala poziție defensivă a frontului franco-belgian. Timp de două zile, francezii au respins atacurile unităților Armatei a VI-a germane. Atacul surpriză al germanilor prin Ardeni și forțarea cursului râului Meuse la Sedan au forțat Armata I franceză să se retragă de la Gembloux spre interiorul teritoriului francez, spre Lille. Retragerea a dezorganizat defensiva aliată din sectorul central al frontului belgian și ca urmare germanii au ocupat zona centrală a țării. Din punct de vedere strategic, bătălia a împiedicat Armata I franceză să intervină în bătălia de la Sedan și a permis germanilor să își atingă obiectivele Planului Galben (Fall Gelb). Armata I franceză nu a fost distrusă și, în timpul asediului orașului Lille, a împiedicat forțe germane importante să participe la bătălia de la Dunkerque. Ca urmare, Corpul Expediționar Britanic și alte forțe aliate au reușit să fie evacuate în Regatul Unit.