Bătălia Alpilor Occidentali
From Wikipedia, the free encyclopedia
Invazia italiană în Franța, cunoscută și ca Bătălia Alpilor (Occidentali) [lower-alpha 1] (10–25 iunie 1940), a fost prima acțiune militară italiană de amploare din timpul Bătăliei Franței al celei de-a doua conflagrații mondiale.
Invazia italiană în Franța Bătalia Alpilor Occidentali | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Bătăliei Franței de pe frontul de vest al celui de-al Doilea Război Mondial | |||||||
Apărătorii fortului Pont Saint-Louis | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Franța Regatul Unit | Italia | ||||||
Conducători | |||||||
René Olry | Umberto di Savoia | ||||||
Efective | |||||||
85.000 | 300.000 | ||||||
Pierderi | |||||||
229 morți 1 distrugător avariat 1 goeletă avariată | 6.029 morți 1 submarin distrus | ||||||
Modifică date / text |
Intrarea Italiei în război împotriva Franței a adăugat un nou obiectiv celor deja existente – dominația în Africa și bazinul Mării Mediterane. Obiectivul dictatorului italian Benito Mussolini a fost eliminarea dominației franco-britanice în Mediterana, recucerirea teritoriilor asupra cărora Italia avea „drepturi istorice” (așa-numita Italia irredenta) și extinderea influenței asupra Balcanilor și Africii. Franța și Regatul Unit au încercat de-a lungul deceniului al patrulea să îl împiedice pe Mussolini să se alieze cu Adolf Hitler. Succesele rapide ale Germaniei Naziste în faza de început a războiului a făcut ca intervenția italiană în război împotriva aliaților occidentali în iunie 1940 să fie considerată la Roma ca singura opțiune posibilă.
Italia a declarat război Franței și Regatului Unit în seara zilei de 10 iunie, urmând ca starea de beligeranță să fie efectivă doar după miezul nopții. Cele două tabere s-au angajat în lupte aeriene și bombardamente de aviație în prima zi de război, dar nu au avut loc acțiuni terestre de amploare pe frontul din Alpi, în regiunea de frontieră fiecare tabără aflându-se pe poziții defensive puternice. Au existat mai multe lupte de hărțuire între patrulele și forturile franceze de pe Linia Alpină (Mica Linie Maginot) cu inamicii italieni din Zidul Alpin. Pe 17 iunie, Franța a anunțat că încearcă să negocieze un armistițiu cu Germania. Pe 21 iunie, în condițiile în care armistițiul franco-german era pe cale să fie semnat, italienii au lansat o ofensivă generală de-a lungul întregului front din Alpi, atacul principal fiind dat în sectorul nordic și cu un atac secundar de-a lungul litoralului. Italienii au înaintat mai mulți kilometri în interiorul teritoriului francez, unde au întâmpinat o rezistență puternică. Ofensiva a fost oprită mai înainte ca obiectivele principale ale campaniei să fie atinse, cel mai important succes al italienilor fiind cucerirea orașului Menton.
În seara zilei de 24 iunie a fost semnat la Roma Armistițiul franco-italian. Armistițiul a intrat în vigoare ora 0 a zilei de 25 iunie, odată cu intrarea în vigoare armistițiului cu Germania (semnat pe 22 iunie). Italia a primit dreptul să ocupe teritoriul pe care îl cucerească în timpul scurtei sale intervenții militare. În plus, Franța a creat o zonă demilitarizată, controlul economic italian a fost extins spre vest până la cursul râului Ron, iar Roma a primit diferite drepturi și concesiuni în coloniile franceze. Pentru urmărirea îndeplinirii obligațiilor pe care și le-a asumat Franța, a fost creat o comisie de control al armistițiului, Commissione Italiana d'Armistizio con la Francia (CIAF), cu sediul la Torino