![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/36/Marina_Abramovi%25C4%2587%252C_The_Artist_is_Present%252C_2010_%25282%2529.jpg/640px-Marina_Abramovi%25C4%2587%252C_The_Artist_is_Present%252C_2010_%25282%2529.jpg&w=640&q=50)
Arta de anduranță
From Wikipedia, the free encyclopedia
Arta de anduranță sau arta de rezistență este un fel de artă interpretativă care implică o anumită formă de suferință, cum ar fi durerea, singurătatea sau epuizarea[2]. Spectacolele în cadrul cărora se pune accentul pe trecerea unor perioade lungi de timp sunt cunoscute drept artă de durată sau spectacole de durată [3].
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/36/Marina_Abramovi%C4%87%2C_The_Artist_is_Present%2C_2010_%282%29.jpg/640px-Marina_Abramovi%C4%87%2C_The_Artist_is_Present%2C_2010_%282%29.jpg)
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/99/El_artista_Abel_Azcona%2C_retratado_en_el_C%C3%ADrculo_de_Bellas_Artes_de_Madrid.jpg/640px-El_artista_Abel_Azcona%2C_retratado_en_el_C%C3%ADrculo_de_Bellas_Artes_de_Madrid.jpg)
Concursurile de anduranță umană [4] au reprezentat o modă a Americii anilor 1920-1930, desfășurându-se în perioada Marii Crize Economice. Scriitorul Michael Fallon urmărește genul artei de anduranță până la lucrările lui Chris Burden din California în anii 1970 [5]. Burden a petrecut cinci zile într-un dulap în Five Day Locker Piece (1971), s-a împușcat în Shoot (1971) și a stat 22 de zile pe un pat într-o galerie de artă în Bed Piece (1972)[6].
Alte exemple de artă de anduranță includ actul artistic al lui Tehching Hsieh, numit One Year Performance 1980–1981 (Time Clock Piece), în care timp de 12 luni și-a făcut câte o poză o dată pe oră, și Art/Life One Year Performance 1983–1984 (Rope Piece), în care Hsieh și Linda Montano au petrecut un an legați unul de celălalt cu o frânghie de aproape opt metri și jumătate[7].
În The House with the Ocean View (2003), Marina Abramović a trăit în tăcere timp de 12 zile fără mâncare sau divertisment pe o scenă complet deschisă publicului[8]. Atât de mare este rezistența fizică necesară pentru unele dintre actele sale artistice, încât în 2012 a înființat ceea ce ea a numit o „tabără de antrenament în grup” în Hudson, New York, pentru spectacolele la care avea nevoie de mai multe persoane[9].
The Nine Confinements sau The Privation of Liberty este un act artistic conceptual, interpretativ și de anduranță cu conținut critic și biografic ce îi aparține artistului Abel Azcona. Actele artistice ale acestuia constau dintr-o succesiune de spectacole realizate între 2013 și 2016. Toate seriile au avut ca temă privarea de libertate. Primul act artistic din serie a fost interpretat de Azcona în 2013 și este numit Confinement in Search of Identity [10]. Artistul a trebuit să rămână închis timp de șaizeci de zile într-un spațiu special construit în interiorul unei galerii de artă din Madrid, cu resurse alimentare limitate și în beznă totală. Spectacolul a fost oprit după patruzeci și două de zile din motive de sănătate, iar artistul a fost internat[11]. Azcona a conceput aceste acte artistice pentru a oferi o reflecție și, de asemenea, pentru a reda legătura dintre acestea și boala mintală de care suferă, boala mintală fiind una dintre temele recurente abordate de Azcona [12].