![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/47/Sturmgewehr_44.jpg/640px-Sturmgewehr_44.jpg&w=640&q=50)
Pușcă de asalt
From Wikipedia, the free encyclopedia
Pușca de asalt (numită uneori și armă de asalt, automat sau, mai demult, pușcă automată) este principala armă de foc individuală a infanteriștilor din majoritatea armatelor contemporane. A fost utilizată pentru prima dată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar până la sfârșitul secolului XX a devenit arma de serviciu standard pentru cele mai multe dintre armate din lume.[1]
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/4/47/Sturmgewehr_44.jpg/640px-Sturmgewehr_44.jpg)
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/65/AK-47_type_II_noBG.png/640px-AK-47_type_II_noBG.png)
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/6b/M16A1_brimob.jpg/640px-M16A1_brimob.jpg)
Se deosebește de pistolul-mitralieră prin muniția utilizată și distanța de tragere maximă („bătaia”), iar de pușca-mitralieră prin dimensiuni și capacitatea magaziei (încărcătorului).
Ca orice pușcă automată, poate executa atât trageri în regim automat, arma utilizând energia de recul a gazelor rezultate din arderea încărcăturii cartușului, cât și trageri „foc cu foc” (în regim semi-automat).[2]