Arhitectura egipteană antică
From Wikipedia, the free encyclopedia
Arhitectura Egiptului antic, una dintre cele mai influente civilizații de-a lungul istoriei, a dezvoltat o gamă largă de diverse structuri și mari monumente arhitecturale de-a lungul Nilului, dintre cele mai mari și faimoase sunt Marea Piramidă din Giza și Sfinxul de la Giza. Relația complexă care s-a creat între climă și arhitectură s-a materializat prin faptul că deșertul a influențat arhitectura egipteană.
Egiptul are un climat deșertic, călduros și secetos, rezultat din faptul că țara este localizată într-o fâșie tropical-deșertică din nordul Africii. Un deficit extrem de apă afectează peisajul. Vegetația și agricultura sunt posibile numai în imediata apropiere a rarelor zone umede. Cairo, amplasat la 30° latitudine nordică și 31° longitudine estică, are o climă deșertică, cu valori tipice nordului Egiptului, extrem de uscată, cu precipitații rare numai în semestrul de iarnă și doar pentru câteva zile. Condițiile climatice ale acestor zone, în fapt, au determinat includerea unor tehnici pasive, specifice, de control a climei, care, în trecut, au favorizat un confort termic mai bun în interiorul caselor.