Elisabeta Marie de Austria

Elisabeta Maria Henriette Stephanie Gisela, Arhiducesă de Austria (n. 2 septembrie 1883, Laxenburg, Austria Inferioară, Austro-Ungaria – d. 16 martie 1963, Viena, Austria), poreclită Arhiducesa Roșie, a fost membră a familiei imperiale austriece de Habsburg-Lorena care mai târziu a devenit faimoasă ca socialistă și membră a Partidului Social Democratic Austriac.

Pentru alte persoane cu numele Elisabeta de Austria, vedeți Elisabeta de Austria (dezambiguizare).

Arhiducesa Elisabeta Marie
Date personale
Nume la naștere	Elisabeth Marie Henriette Stephanie Gisela von Österreich
Născută	2 septembrie 1883(1883-09-02) Laxenburg
Decedată	16 martie 1963 (79 de ani) Viena
Înmormântată	Hütteldorfer Friedhof[*][[Hütteldorfer Friedhof (cemetery in Vienna)|​]]
Părinți	Rudolf, Prinț Moștenitor al Austriei Prințesa Stéphanie a Belgiei
Căsătorită cu	Prințul Otto Weriand de Windisch-Grätz Leopold Petznek
Copii	Prințul Franz Joseph Prințul Ernst Prințul Rudolph Prințesa Stephanie
Cetățenie	Austria  Cisleithania
Limbi vorbite	limba franceză[1]
Apartenență nobiliară
Titluri	arhiducesă[*]​
Familie nobiliară	Habsburg-Lorena
Modifică date / text

Primii ani

Portret al prințesei de Windisch-Graetz, 1910

Elisabeta s-a născut la Schloss Laxenburg la 2 septembrie 1883, ca fiică a Prințului Rudolph și a Prințesei Stéphanie (fiica regelui Leopold al II-lea al Belgiei). Fiind singurul copil al singurului său fiu (decedat), Elisabeta a fost nepoata favorită a împăratului Franz Joseph al Austriei.

În 1889, când Elisabeta avea puțin peste cinci ani, tatăl ei și baroneasa Maria Vetsera, amanta sa, au fost găsiți morți în ceea ce s-a presupus a fi un pact de sinucidere la cabana imperială de vânătoare de la Mayerling. Decesul tatălui ei a întrerupt succesiunea dinastică în cadrul familiei imperiale austriece de Habsburg-Lorena și a fost un factor pentru destabilizarea Austro-Ungariei, care a culminat cu Primul Război Mondial și dezmembrarea imperiului habsburgic.

După decesul lui Rudolph, Franz Joseph a preluat tutela ei; din ordinul lui, Elisabetei Maria i s-a interzis să părăsească Austria împreună cu mama ei.^[2] La o vârstă fragedă ea a manifestat o personalitate puternică, precum și o opoziție la Curtea vieneză.

Bunica ei paternă, frumoasa și capricioasa împărăteasă Elisabeta, nu s-a bucurat să fie identificată ca bunică și nu a fost apropiată de nici unul dintre nepoții ei. Cu toate acestea, după asasinarea ei în 1898, testamentul a precizat ca beneficiara bunurilor ei personale să fie tiza ei Elisabeta Marie.

În 1900 mama ei Stéphanie a renunțat la titlul de prințesă moștenitoare pentru a se căsători cu tânărul protestant conte maghiar Elemer Lonyay. Deși Franz Joseph i-a oferit zestre și în cele din urmă Lonyay s-a convertit,^[3] Elisabeta a rupt orice contact cu mama ei dezaprobând recăsătoria ei, simțind-o ca pe o trădare a memoriei tatălui ei. Mama ei a dezmoștenit-o în 1934.^[4]

Note

1. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
2. Moore, George Greville, Society recollections in Paris and Vienna, 1879–1904, D. Appleton and Co., 1908, p. 236
3. Anonymous, At the Austrian Court: Recollections of a Royal Governess, D. Appleton & Co., 1915, p.299
4. Weissensteiner, Friedrich, Elisabeth, Die rote Erzherzogin [Elisabeth, the red Archduchess]], Vienna, 1982, p.142

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Arhiducesa Elisabeta Marie de Austria