Alecu Văcărescu

Alecu Văcărescu (n. 1769 – d. 19 noiembrie 1799, Tulcea, Imperiul Otoman) a fost un poet român din Țara Românească.

Alecu Văcărescu
Portretul lui Alecu Văcărescu de Anton Chladek
Date personale
Născut	1769
Decedat	19 noiembrie 1799 (30 de ani)[1] Tulcea, Imperiul Otoman
Părinți	Ienăchiță Văcărescu noble Elena Rizu[*][[noble Elena Rizu |​]][2]
Frați și surori	Nicolae Văcărescu
Copii	noble Maria Alecu Vacarescu[*][[noble Maria Alecu Vacarescu (Aft 1795 - 1876 Odessa)|​]][2] Iancu Văcărescu[2]
Naționalitate	român
Ocupație	poet
Modifică date / text

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

v • d • m

Fiul cel mare al lui Ienăchiță Văcărescu, Alecu a fost cel mai talentat dintre Văcărești, dar, din păcate, cele mai multe versuri ale sale s-au pierdut, rămînînd doar cîteva trecute într-o „condicuță”, pentru că se considera poet doar pentru sine. A avut un sfîrșit spectaculos: condamnat la moarte sub acuzația că și-ar fi otrăvit o mătușă, a trimis tuturor scrisori disperate pînă în ziua execuției.

Opera sa, fără să fie lipsită de manierismul epocii, se remarcă prin cultul iubirii, poetul scriind o poezie languroasă, de alcov, cu oftaturi artistice. Elogiază femeia, chinurile fericite ale dragostei, jurămintele, ca un adevărat profesionist al iubirii. Femeia trădătoare este mustrată cu o cochetă alintare din partea poetului, care stăpînește stilul de conversație erotică, cu imputări voalate, tachinări și amenințări. Într-o poezie grațioasă dezvoltă motivul oglinzii care, din gelozie, nu reflectă întreaga frumusețe a iubitei (Oglinda cînd ți-ar arăta...)

Alecu Văcărescu a scris și poezii în limba greacă, semnate cu pseudonimul Vacarescologlu, unele fiind influențate de poetul grec Rigas Velestinlis. Anton Pann le-a popularizat în volumul Poezii deosebite sau Cântece de lume.^[3]

„În fruntea literaților profani ai Țării Românești din secolul al XVIII-lea vom găsi, fără îndoială, pe banul Ienăchiță Văcărescu; dar alături cu dânsul stă fiul său cel mare, clucerul Alecu Văcărescu, exilat din țară și dispărut în temnițele Turciei încă de pe la 1796”.^[4]

Din porunca domnitorului Alexandru Moruzi, Alecu Văcărescu a fost exilat la Tulcea. A murit în închisoarea de acolo, din cauza condițiilor deosebit de aspre ce i-au fost impuse.^{[5][nefuncțională]}

Note

1. BiografieAlecu Văcărescu
2. Genealogics
3. Alexandru Firescu, Un erou al poporului grec de dimensiuni panbalcanice: Rigas Velestinlis Fereos Thessalos (1757-1789), Rev. Oltenia. Studii, documente, culegeri, Seria a III-a, an XI, 2007, nr. 1, pp. 77-105, accesat 28 martie 2013
4. „copie arhivă”. Arhivat din original la 12 martie 2012. Accesat în 8 august 2013.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
• George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, 1941.
• Gheorghe Perian, A doua tradiție. Poezia naivă românească de la origini până la Anton Pann, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, p. 193-206

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alecu Văcărescu

Wikisursă

La Wikisursă există texte originale legate de Alecu Văcărescu

• Pictură de șevalet - Portretul lui Alecu Văcărescu^{[nefuncțională]}