A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman
From Wikipedia, the free encyclopedia
A doua perioadă constituțională (ايکنجى مشروطيت دورى İkinci Meșrûtiyyet Devri) a Imperiului Otoman a început la scurtă vreme după ce sultanul Abdülhamid al II-lea a restabilit monarhia constituțională după Revoluția Junilor Turci din 1908. În această perioadă au fost înființate o numeroase partide politice. Comitetul Unității și Progresului a reușit în această perioadă să cucerească treptat prima poziție printre partidele politice otomane. Al doilea partid politic ca importanță, Uniunea Liberală era în fapt o coaliție de partide conduse prințul Sabahaddin. A doua Eră Constituțională a luat sfârșit după Primul Război Mondial, odată cu Ocuparea Constantinopolului de către trupele aliate pe 13 noiembrie 1918. În cadrul ultimei ședințe de pe 18 martie, deputații otomani au emis o scrisoare de protest adresată aliaților, iar masa prezidiului Parlamentului din Constantinopol a fost acoperită cu un giulgiu negru.
Istoria Imperiului Otoman | |
![]() Acest articol este parte a unei serii | |
Ascensiunea (1299–1402) | |
---|---|
Interregnul (1402–1413) | |
Propășirea (1413–1453) | |
Dezvoltarea accelerată (1453–1579) | |
Dezvoltarea încetinită (1579–1683) | |
Sultanatul femeilor | |
Perioada Köprülü (1656–1703) | |
Stagnarea (1683–1792) | |
Perioada Lalelei (1718–1730) | |
Stagnarea și decăderea (1792–1827) | |
Declinul (1827–1908) | |
Perioada Tanzimat (1839–1876) | |
Prima perioadă constituțională | |
Destrămarea (1908–1918) | |
A doua perioadă constituțională | |
Împărțirea Imperiului Otoman (1918–1922) | |
Evenimente | |
Căderea Constantinopolului (1453) | |
Ocupația Aliată a Contantinopolului (1918-1923) | |
Războaiele ruso-turce (1633-1917) | |
Alte articole | |
Armata otomană | |
v • d • m |