A Doua Răscoală Sârbă
From Wikipedia, the free encyclopedia
A Doua Răscoală Sârbă (în sârbă Други српски устанак, cu alfabetul latin: Drughi srpski ustanak, în turcă İkinci Sırp Ayaklanması) a fost a doua fază a Revoluției Sârbe împotriva Imperiului Otoman, care a izbucnit la scurt timp după reanexarea țării de către Imperiul Otoman în 1813. Ocupația otomană a fost consolidată în urma înfrângerii Primei Răscoale Sârbe (1804-1813) în cursul căreia Serbia a funcționat timp mai mult de un deceniu ca un stat independent de facto. cea de-a doua răscoală a dus în cele din urmă la semiindependența Serbiei față de Imperiul Otoman. A fost înființat Principatul Serbiei, guvernat de un parlament și de o dinastie regală în baza unei constituții. Independența de jure a Serbiei a fost obținută, totuși, în 1878, ca urmare a hotărârilor adoptate la Congresul de la Berlin.[1]
A Doua Răscoală Sârbă | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Revoluției Sârbe | |||||||||
Răscoala de la Takovo (1882), de Vinzenz Katzler | |||||||||
Informații generale | |||||||||
| |||||||||
Beligeranți | |||||||||
rebelii sârbi | Imperiul Otoman | ||||||||
Conducători | |||||||||
Miloš Obrenović Jovan Obrenović Milić Drinčić † Jovan Dobrača Petar Nikolajević Moler Stojan Čupić † Sima Nenadović † Sima Katić Toma Vučić Tanasko Rajić † | Marașlı Ali Pașa Sulejman-paša Skopljak Hurșid Pașa Ćaja-paša † Asan-delibaša † Ibrahim-paša Osman † (fiul lui Ibrahim, ucis în Bătălia de la Dublje din 26 iulie 1815) | ||||||||
Efective | |||||||||
15.000 de rebeli | 17.000 de militari, întărit ulterior până la 50.000 de militari | ||||||||
Pierderi | |||||||||
aproximativ 1.800 de morți | peste 7.000 de morți, aproximativ 1.000 de turci și peste 1.000 de arnăuți capturați și apoi eliberați | ||||||||
Modifică date / text |