Țară în curs de dezvoltare
From Wikipedia, the free encyclopedia
O țară în curs de dezvoltare este un stat suveran cu un sector industrial mai puțin dezvoltat și un Indice de dezvoltare umană (IDU) mai scăzut în comparație cu alte țări[3]. Totuși, această definiție nu este universal acceptată. De asemenea, nu există un acord clar asupra țărilor care se încadrează în această categorie[4][5]. Termenii „țară cu venituri mici și medii” (low and middle-income country - LMIC) și „nouă economie emergentă” (newly emerging economy - NEE) sunt adesea folosiți interschimbabil, dar se referă doar la economiile țărilor. Banca Mondială clasifică economiile lumii în patru grupe, pe baza venitului național brut per locuitor: țări cu venituri ridicate, medii superioare, medii inferioare și cu venituri mici. Țările cel mai puțin dezvoltate, țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare și statele insulare mici în curs de dezvoltare sunt subgrupuri de țări în curs de dezvoltare. Țările de la celălalt capăt al spectrului sunt de obicei denumite țări cu venituri mari sau țări dezvoltate.
Foarte ridicat Ridicat Mediu |
Scăzut Date indisponibile |
Există controverse cu privire la utilizarea termenului, deoarece unii consideră că acesta perpetuează un concept învechit de „noi” și „ei” (în grup și în afara grupului)[6]. În 2015, Banca Mondială a declarat că „o categorizare a lumii în țări în curs de dezvoltare și țări dezvoltate” a devenit mai puțin relevantă și că va elimina treptat utilizarea descriptorului respectiv. În schimb, rapoartele vor prezenta agregarea datelor pentru regiuni și grupuri de venituri[5][7]. Termenul „Sudul Global” (Global South) este folosit ca termen alternativ pentru a desemna țările în curs de dezvoltare.
Țările în curs de dezvoltare tind să aibă unele caracteristici comune, adesea datorită istoriei sau geografiilor lor. De exemplu, acestea au de obicei: niveluri mai scăzute de acces la apă potabilă sigură, sanitație și igienă, se confruntă cu sărăcie energetică și niveluri mai ridicate de poluare (de ex. poluarea aerului, managementul deșeurilor, poluarea apei, defecarea în aer liber), proporții mai mari de oameni cu boli tropicale și infecțioase (boli tropicale neglijate), un număr mai mare de accidente rutiere și, în general, o infrastructură de calitate mai slabă. În plus, există adesea rate ridicate de șomaj, sărăcie, foamete, sărăcie extremă, muncă a copiilor, malnutriție, persoane fără adăpost, abuz de substanțe, prostituție, suprapopulare, tulburări civile, exodul capitalului uman, economie subterană, rate ridicate de infracționalitate (extorcare, tâlhărie, efracție, crimă, omucidere, trafic de arme, trafic sexual, trafic de droguri, răpire, viol), niveluri scăzute de educație, rate ridicate de inegalitate economică, abandon școlar, acces inadecvat la serviciile de planificare familială, numeroase cazuri de sarcină la adolescență, număr ridicat de locuințe informale și mahalale, corupție la toate nivelurile guvernamentale și instabilitate politică. Spre deosebire de țările dezvoltate, țările în curs de dezvoltare nu au implementat statul de drept.
Accesul la asistența medicală este adesea scăzut[8]. Oamenii din țările în curs de dezvoltare au, de obicei, o speranță de viață mai mică decât cei din țările dezvoltate, reflectând veniturile mai reduse și sănătatea publică mai precară[9][10][11]. Ponderea bolilor infecțioase[12], a mortalității materne[13][14], mortalității infantile[15] și a copiilor de peste 1 an[16][17] sunt de obicei substanțial mai mari în aceste țări. Este de așteaptat ca efectele schimbărilor climatice să aibă un impact mai mare asupra țărilor în curs de dezvoltare decât asupra țărilor cu venituri mari, deoarece majoritatea dintre ele au o vulnerabilitate la schimbările climatice, respectiv o reziliență scăzută[18]
Țările în curs de dezvoltare sunt adesea caracterizate de o vârstă medie mai mică decât în țările dezvoltate. Îmbătrânirea populației este un fenomen global, dar vârsta populației a crescut mai lent în țările în curs de dezvoltare[19]
„Ajutorul pentru dezvoltare” sau „cooperarea pentru dezvoltare” reprezintă ajutorul financiar acordat de guverne străine și alte agenții pentru a sprijini dezvoltarea economică, de mediu, socială și politică a țărilor în curs de dezvoltare. Dacă obiectivele de dezvoltare durabilă care au fost stabilite de Națiunile Unite pentru anul 2030 vor fi atinse, multe dintre aceste probleme ar fi depășite. Bangladesh a atins în mod constant o rată anuală de creștere a PIB care o depășește pe cea a Pakistanului cu aproximativ 2,5 puncte procentuale[20]. Soarta stabilității Pakistanului este din ce în ce mai împletită cu traiectoria unei crize economice care se adâncește[21]