![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/61/Rotterdam%252C_Laurenskerk%252C_na_bombardement_van_mei_1940.jpg/640px-Rotterdam%252C_Laurenskerk%252C_na_bombardement_van_mei_1940.jpg&w=640&q=50)
Țările de Jos în Al Doilea Război Mondial
From Wikipedia, the free encyclopedia
Implicarea directă a Țărilor de Jos în al Doilea Război Mondial a început odată cu invadarea țării de către Germania Nazistă pe 10 mai 1940. Țările de Jos își proclamaseră neutralitatea atunci când a izbucnit războiul în septembrie 1939, așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial, dar Adolf Hitler a ordonat totuși ca țara vecină să fie invadată.[1] Pe 15 mai 1940, la o zi după bombardarea Rotterdamului, forțele militare neerlandeze s-au predat. Guvernul neerlandez și familia regală au părăsit țara și s-au stabilit în exil la Londra.
![Thumb image](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/61/Rotterdam%2C_Laurenskerk%2C_na_bombardement_van_mei_1940.jpg/640px-Rotterdam%2C_Laurenskerk%2C_na_bombardement_van_mei_1940.jpg)
După capitulare, Țările de Jos au fost plasate sub ocupație germană, care a durat în unele zone până la capitularea Germaniei Naziste în mai 1945. Rezistența activă a fost organizată de către o mică parte a populației, care a crescut în cursul ocupației. Ocupanții germani i-au deportat pe majoritatea evreilor neerlandezi în lagărele de concentrare naziste, cu cooperarea unei mari părți a poliției și a administrației civile neerlandeze.[2]
Datorită variației mari a ratei de supraviețuire a locuitorilor evrei în diferitele regiuni ale Țărilor de Jos, unii cercetători au pus la îndoială validitatea unei singure explicații la nivel național. Cu toate acestea, datorită foarte bunei organizări a registrelor de evidența populației în comparație cu alte țări, aproximativ 70% din populația evreiască a țării a fost ucisă în timpul conflictului; un procent mult mai mare decât în alte țări ca Belgia și Franța.[3] Spre deosebire însă de celelalte teritorii ocupate de naziști, locuitorii orașului Amsterdam au organizat o acțiune de protest împotriva persecutării cetățenilor evrei.
Cea mai mare parte a sudului Țărilor de Jos a fost eliberată în a doua jumătate a anului 1944. Restul țării, în special regiunile de vest și de nord aflate încă sub ocupație, a suferit de foame la sfârșitul anului 1944, traversând o perioadă de foamete cunoscută sub numele de „Iarna Foametei”. Pe 5 mai 1945 întreaga țară a fost în sfârșit eliberată ca urmare a capitulării necondiționate a tuturor forțelor militare germane.