Repere istorice: Teritoriul județului Galați poartă mărturii materiale ale prezenței omului din timpuri străvechi, preistorice. Marile văi ale Dunării, Siretului și Prutului au însemnat nu numai confluențe de vechi drumuri comerciale la vadurile acestora, dar și convergențe de fluxuri umane. Analiza succesiunii și repartiției dovezilor arheologice de cultură materială arată că teritoriul județului a fost populat și a intrat pe circuitul folosinței umane din timpuri preistorice. Epoca fierului a lăsat numeroase urme materiale descoperite și cercetate în peste 15 localități actuale, arătând pătrunderea unor influențe ale civilizației grecești dinspre Dobrogea. Astfel, ceramică și monede grecești au fost descoperite la Galați, Barboși și Frumușița, iar la Galați se pare că a existat chiar o așezare grecească. Vestigiile arheologice permit reconstituirea unui ax al pătrunderii civilizației și culturii materiale grecești pe direcția Histria – Gura Siretului – Barboși – Poiana (Tecuci) – Trotuș – Oituz, ceea ce demonstrează intensitatea activității materiale și spirituale a autohtonilor. Viața romană a fost deosebit de intensă. Castrul militar de la Barboși și așezarea civilă de pe vatra Galaților de astăzi întrețineau legături comerciale cu Moesia Inferioară și cu Grecia și Asia Mică pe Dunăre și Pontul Euxin. Numeroase urme materiale pun în evidență și perioada migrației popoarelor, care au lăsat urme și în toponimia acestor locuri. În secolele X-Xlll se înscriu și pe teritoriul actual al județului Galați forme ale feudalismului timpuriu. În succesiunea stratigrafică arheologică au fost localizate urme ale culturilor precucuteniene pe malul estic al bălții Mălina, pe teritoriul comunei Șendreni. Viața romană a fost deosebit de intensă la această întretăiere hidrografică. Din perioada secolelor XV-XVI sunt atestate cu documente istorice scrise, o serie de așezări, iar în ținutul Covurluiului, documentele menționează existența unor așezări răzășești. De asemenea, în harta lui Dimitrie Cantemir din Descriptio Moldavia sunt consemnate atât așezări rurale, cât și urbane. În a doua jumătate a secolului XIX au apărut așezări rurale noi, ca urmare a creșterii producției de cereale după 1859 și a reformei agrare din 1864. După cele mai vechi hrisoave, comuna Șendreni datează din perioada 1750-1800, când în teritoriul Moldovei au fost instaurate domniile fanariote. Înainte de această perioadă de timp, așezarea a fost aleasă de domnitorul Ștefan cel Mare ca regiune strategică de mare însemnătate, așezământ de veghe al unor “pârcălabi” aleși de domnitor pentru semnalarea năvălirilor străine, otomane. După instaurarea domniilor fanariote în Moldova, în jurul anului 1755, sultanul turcilor, pentru a asigura integritatea susținerii imperiului prin “peșcheșurile” care le datora Moldova părții otomane, fixează și aici în apropierea raialei Brăila un om de încredere “Porții” care avea sub conducerea sa un grup de ieniceri și care se numea Serdaru, comandant de oști turc, nume care îl poartă și astăzi gara si parohia localității. Denumirea de astăzi a localității Șendreni vine de la numele hatmanului Șendren care a primit ca danie pentru faptele sale, moșia care azi îi poartă numele. Săpăturile arheologice din zonă au scos la lumină, printre altele, un lanț de corali care poartă emblema imperiului turcesc, dar și un cimitir antic, ce datează din secolul al III-lea e.n., cu o bogată colecție de sticlărie romană.GL Acest articol despre o localitate din județul Galați este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.
România
Galați
