![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/00/The_Court_of_Gayumars_%2528Cropped%2529.jpg/640px-The_Court_of_Gayumars_%2528Cropped%2529.jpg&w=640&q=50)
Șah-Namé
From Wikipedia, the free encyclopedia
Șah-Namé (sau Šāhnāmeh), adică „Cartea regilor” sau „Cronica șahilor”, este un poem epic scris de către poetul persan Firdoùsi între 977 și 1010. Este epopeea națională a Iranului și a societăților înrudite. Constă din 50.000 distihuri [1] și povestește miturile și trecutul istoric al Iranului (Imperiul Ahemenid), de la întemeierea acestuia până la cucerirea islamică a Persiei în secolul al VII-lea. Iranul, Azerbaidjanul, Afganistanul, Tadjikistanul și marea regiune influențată de cultura persană, cum ar fi Armenia, Daghestanul, Georgia, Turcia, Turkmenistanul și Uzbekistanul sărbătoresc această epopee națională.[2]
„Șah-Namé” | |
![]() | |
Autor | Firdoùsi ![]() |
---|---|
Titlu original | „Șah-Namé[*]” |
Țara primei apariții | Ghaznavid Empire[*][[Ghaznavid Empire (former country)|]] ![]() |
Limbă | limba persană ![]() |
Gen | epopee ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Firdousi era un musulman devotat care, iritat de influența arabă, a scris timp de 30 de ani, în limba persană, în versuri în care a folosit cât mai puține cuvinte derivate din limba arabă, alcătuind o adevărată istorie epică a Iranului. Denumită Cartea regilor, aceasta este o trecere în revistă a conflictelor și a aventurilor pe parcursul succesiunii a 50 de monarhii, prezentând venirea la tron, moartea, frecventele abdicări și detronări silite. Cartea se încheie cu descrierea cuceririi arabe, care e considerată un dezastru.[3]
Lucrarea joacă un rol central în cultura și limba persană, fiind privită ca o capodoperă literară definitorie a identității culturale etno-naționale a Iranului.[4] De asemenea, în prezent, este importantă pentru adepții zoroastrismului.
Șah-Namé este cel mai lung poem scris vreodată de un singur autor. Rolul lui Firdoùsi în formarea limbii persane și a culturii literare este similar cu cel al lui Johann Wolfgang von Goethe pentru literatura germană, al lui Aleksandr Pușkin pentru literatura rusă sau al lui William Shakespeare pentru literatura engleză.[5]