săra

See also: Appendix:Variations of "sara"

Jingpho

Etymology

Borrowed from Burmese ဆရာ (hca.ra).

Noun

săra

1. male teacher

Coordinate terms

• săra ma

References

• Kurabe, Keita (2016 December 31) “Phonology of Burmese loanwords in Jinghpaw”, in Kyoto University Linguistic Research‎, volume 35, →DOI, →ISSN, pages 91–128

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin root *salāre, from a change in conjugation of Latin salīre (“to salt”), from sal. Compare Italian salare, French saler, Spanish, Portuguese, and Catalan salar, Friulian salâ, also Aromanian ãnsar, ãnsãrari.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a săra (third-person singular present sărează, past participle sărat) 1st conjugation

1. to salt
2. to brine

Conjugation

infinitive			a săra
gerund			sărând
past participle			sărat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sărez	sărezi	sărează	sărăm	sărați	sărează
	imperfect	săram	sărai	săra	săram	sărați	sărau
	simple perfect	sărai	sărași	sără	sărarăm	sărarăți	sărară
	pluperfect	sărasem	săraseși	sărase	săraserăm	săraserăți	săraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sărez	să sărezi	să săreze	să sărăm	să sărați	să săreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sărează			sărați
	negative		nu săra			nu sărați

    conjugation of săra (first conjugation, -ez- infix)

Antonyms

• desăra

Derived terms

• presăra
• sărare
• sărat
• sărător
• sărătură

 

Related terms

• saramură
• sare

 

Singpho

Noun

săra

1. teacher

References

• Stephen Morey, The Singpho Agentive – Functions and Meanings (2012), p. 10