L'Isula di Gurgona (o Isula di Gorgona) si trova in u Mari Liguru di fronti à Livornu, à 37 km da a costa. Longa 3 chilomitri è larga circa 2, incù i so 220 ettari hè a più chjuca di l'Arcipelagu Tuscanu. È una frazzioni di a cumuna di Livornu, faci infatti parti di a IIa Circuscrizioni. Hè situata à 37 km da Livornu, à 39 km da Capraia è à 60 km da a Corsica.

Thumb
Isula Gurgona
Thumb
L'archipelagu Tuscanu

« Adsurgit ponti medio circumflua Gorgon inter Pisanum Cyrnaicumque latus »
(Claudiu Rutilio Namaziano, De reditu, I, 515, V seculu d.C.)

Giugrafia

Thumb
Gurgona: Amministrazioni di a culonia penali

Incù l'isuli di Capraia, Pianosa, Elba, Gigliu, Giannutri è Monticristu custituisci u Parcu Naziunali Arcipelagu Tuscanu, natu par pruteghja ni l'ambienti naturali di grandi valori culturali è scentificu. Hè muntosa par u più è ricca di vegetazioni tipica di a machja meditarrania, ma ci si trovani ancu parechji esimplari di castagnu è alzu; u so rilievu più altu hè di 255 metri. Gurgona hè attualmenti sediu di una culonia penali, rializata inizialamenti com'è succursali di quidda di Pianosa in u 1869, ma u so centru civili hè u paesi di l'antichi piscadori, oghji cumpostu da 67 risidenti, frà i quali solu 7 viviani stabilamenti in l'anticu borgu di i piscadori.[1] Parcurrendu a linia di a costa, si scontrani sughjistivi inziccaturi è baii com'è quidda di Cala Sciroccu induva edda s'apri a Sapara di u Boiu marinu, un tempu rifughju di vechji marini. Versu punenti a costa cadi à piccu in u mari, mentri à livanti digrada furmendu trè vaddi cumpiendu incù picculi cali (Cala Maestra, Cala Marcona, Cala Sciroccu).

Clima

L'isula si carattarizeghja par u tipicu clima meditarraniu, incù mudarati escursioni termichi diurni è staghjunali. Si virificheghjani sultantu raramenti intensi episodii di fretu inguirnali è di caldu intensu estivu; i pricipitazioni, schersi d'istatina, si cuncentrani privalintamenti di vaghjimu, incù massimu sicundariu à u principu di u branu. I tampiraturi medii di a stazioni metiurulogica ufficiali sò influinzati da l'altitudina, essendu datu a pusizioni vicinu à u rilievu più elevatu di l'isula.

Flora è fauna

  • Limonium gorgonae (Limoniu di Gurgona)
  • Limonium savianum
  • Oxychilus gorgonianus (Sammartinu di Gurgona)
  • Podarcis muralis ssp. vinciguerrai (Aciartula di Gurgona)

Storia

L'isula fù cunnisciuta in l'Antichità classica com'è Urgo[2],Gorgon[3] è Orgòn (in grecu Oργών).[4] U tuponimu cunsirvaria un'arcaica radica org- di urighjina prerumana (similamenti à tuponimi sardi com'è Orgosolu, Orgoi è Orgodoro), u quali significatu ùn hà alcun rifirimentu à i Gurgoni di a mitulugia greca.[5]

Gurgona fù dighjà abita da u Niuliticu, com'eddi attestani i scuparti di strumenti litichi fatti in u sittori miridiunali di l'isula. Fù in seguitu spuradicamenti friquintata da l'Etruschi è da i Rumani (vicinu à l'attuali abitatu si trovani resti di muraturi in opus reticulatum). Ghjà in u 416 Gurgona fù sediu di arimiti, com'eddu attesta Rutilio Namaziano in u De reditu so. In u 591 l'abbati Orosio ci fundò un munasteru, in u quali a ghjesgia si viniravani i reliquii di San Gorgonio, è chì fù visitatu da Caterina da Siena. Incù u biatu Bartolommeo Serafini, in 1374, l'isula fù abitata da i Certusini. Passata da u 1421 à Firenza, Gurgona, sughjetta à friquenti incursioni barbareschi, fù abbandunata in u 1425 da i pochi certusini sopravvissuti à i saccheghji. In u 1509 fù data in enfiteusi à i pisani Griffi, in una prova di ripupulà la è renda la più sicura incù un presidiu. In quiddu prugramma u granduca Cosimo I de' Medici in u 1567 feci risarciscia è rinfurzà l'antica torra pisana, dopu à avè dunatu l'isula in u 1564 à i Basiliani.

A Gurgona in a Divina Cummedia

L'isula, incù quidda di Capraia, hè citata da Danti Alighieri in u Cantu XXXIII di l'Infernu, induva u pueta narra i vicendi di Ugolino di a Gherardesca:

« Ahi Pisa, vituperiu di i ghjenti

di u beddu paesi quà induva 'l sì sona,
dopu chì i vicini à te punir son lenti,
mova si à Capraia è à Gurgona,
è faccian siepe à Arno in annantu à a foci,
sì ch'elli annieghi in te ogni parsona!,
Ché s'è 'l conti Ugolino avia boci,
d'avè tradita tè de i castella,
ùn dovei tù i figlioli porre à tal' croci »

In u 1704 fù restituita da Cosimo III à a Certosa di Calci, chì ci custruì una nova torra par a difesa di a Cala Maestra. Nonustanti parechji provi di cultivazioni di i terri, i riligiosi, scuraghjiti, in u 1777 a ristituitini à u granduca Petru Leopoldo chì pruvò tandu di ripupulà la incù agricultori pruvinenti da a Lucchesia, i Citti di Lugliano, i Dodoli è i Frascati, sfranchendu li da i tassi. Vanificata a pussibilità di renda la agricula, l'unica industria lucali prisenti fù quidda di a pruduzzioni di anchjuvi salati chì erani scambiati da i marcanti inglesi incù i merluzza secchi di Terranova (stock fish). I Citti, un di i casati più diffusi à Lugliano, à l'iniziu di l'Ottucentu, pupulàni l'isula, dendu urighjina à l'attuali paesi di i piscadori. U granduca di Tuscana inviò circa dui centu paisani par cultivà l'isula, chì dopu divintarani piscadori. In u 1869 una parti di l'isula fù distinata à una culonia penali à l'apartu. A ghjesgia di San Gorgonio fù ricustruita è cunsacrata da u priori di a Certosa di Calci in u 1723 è divintò parochja.

U 17 dicembri 2011, una navi cargo persi à u largu di l'isula Gurgona, à causa di u gattivu tempu, dui semi-rimorchi chì traspurtavani fusti cuntinenti matiriali tossicu-nucivu[6], riaprendu u tema di i rifiuti in u mari Meditarraniu/tarraniu.[7]

Munumenti

Annantu à l'isula, sempri incuntaminata, si trovani dui furtificazioni: a Torra Vechja, pisana, è a Torra Nova, medicea. Intarissanti hè a ghjesgia di San Gorgonio, furtificata. Più in altu hè situata Villa Margherita, custruita annantu à i resti rumani, induva hè stata allistita una culonia agricula. À a summità di l'isula si trova u cumplessu chì urighjinariamenti uspitava u Semaforu di l'isula di Gurgona, oghji autumaticu è prima gistitu da l'Aeronautica taliana.

Citazioni

Accadi chì a Gurgona fussi citata in a litteratura è a cultura corsa. Par asempiu in L'angunia di un paisolu corsu di Antone Bonifaziu: "À dritta di Sant’Antuninu, versu U Macinaghju, portu di Ruglianu, si scorghje a torra detta d’Agnellu, a vicina Capraia è, più in quà ma assai più in fondu, a Gurgona, pocu luntana da Livornu."

Noti

Da veda dinò

Fonti

Wikiwand in your browser!

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.

Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.