Роден е на 25 март 1878 година във влашко семейство в българо-влашкия македонски градец Крушево. Поради преследванията от страна на османските власти, семейството му емигрира в Румъния. Основно и гимназиално образование получава в Крайова, след което завършва Букурещкия университет. Специализира в Софийския и Белградския университет и след това получава докторска степен в Пражкия по славистика. Участва в Междусъюзническата война в 1913 година, както и в Първата световна война в 1916 – 1918 година. По време на войната е направен кавалер на „Румънска звезда“ с мечове и лента за военни заслуги, както и кавалер на „Румънска корона“ с мечове, награден е с възпоменателния кръст „Карпати“, с „Медала на победата“, Ордена „Света Анна“ и други. Участва в лингвистичния екип на Версайската конференция от 1919 година.[1]
След войната става редовен професор в катедрата по славянски езици на Висшето военно училище, професор в Артилерийската, инженерна и военноморска школа, преподавател по румънски език и история в Подготвителното офицерско училище и служи като инспектор в Министерството на вероизповеданията и изкуствата, преводач от славянски езици в Румънската академия и Държавния архив. Николаеску изследва на архивите на Франция, Гърция и в частност на архивите на Унгария, Сърбия, България и Турция, като съставя и публикува богата колекция от документи.[1]
Публикува 83 научни труда, първият от които е „Македонските румъни“ на конференция на Студентския конгрес в 1899 година. Специалист е по историята на южнодунавските славяни и добре запознат със славянски и славяно-румънски текстове. Николаеску прави много пътувания до Света гора, където открива и публикува и интерпретира важни ръкописи. В 1905 година публикува „Славяно-румънски документи относно отношенията на румънската държава и Молдова с Трансилвания през XV и XVI век“ (Documente slavo-române cu privire la relațiile Țării Românești și Moldovei cu Ardealul în sec. XV și XVI), творба, наградена от Румънската академия на науките.[1]
Стоица Николаеску е член на Румънското кралското географско дружество, на Румънското номизматично дружество, на Управителния съвет на Съюза на румънските публицисти, на Историко-археологическото църковно дружество в Кишинев, на Българския археологически институт в София. Член-кореспондент е на Българската академия на науките.[1]
Documente slavo-române cu privire la relațiile Țării Românești și Moldovei cu Ardealul în sec. XV și XVI, București, 1905, VII+368 p. in 80.Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice: ce este și ce ar trebui să fie; cercetări și discuții istorico arheologice, București, 1933, 32 p. in 80.Documente cu privire la istoricul Mânăstirii Radu Vodă din București, în București, II (1936), p.129 – 132.
Românii macedoneni (conferință ținută la Congresul Studențesc, 1899), București, 1899.
Vlah, cuțovlah, țânțar și bârzovlah, București, 1902.
Despre Cnejii Români, București, 1902.
Ajutoare bănești date de către domnitorii și boierii Țării Românești și ai Moldovei, schiturilor și mânăstirilor din Sf. Munte, în Convorbiri Literare, XXXVI, (1902), p.958 – 960.
Hrisov al Radului Vodă de la Afumați, în Convorbiri Literare, XXXVI, (1902), p.1036 – 1044.
Un hrisov de la Radu Vodă de la Afumați, Uric de la Ștefan Tomșa, Hrisov de la Alexandru Voevod, fiul lui Mircea cel Bătrân, în Convorbiri Literare, XXXVI, (1902), p.863 – 864.
Documente slavo-române cu privire la relațiile Țării Românești și Moldovei cu Ardealul în sec. XV și XVI, București, 1905, VII+368 p. in 80.
Un prețios hrisov cu privire la Radul Vodă de la Afumați sau Radul Vodă cel Viteaz, în România Nouă, I (1907), p.389 – 393.
Radu Negru și urmașii săi, în România Nouă, I (1907), nr. 11 – 12, p.449 – 463.
Zapisul Ilincăi, fiica lui Nicolae Pătrașcu Voevod, în România Nouă, I (1907), nr. 4 p.171 – 173.
Diata Ilincăi nepoata lui Mihai Viteazul, în România Nouă, I (1907), nr. I, p.35 – 43.
Două hrisoave de la Alexandru Aldea 1431 – 1435, Iași, 1907.
Casa Muzău Regele Carol I din satul Poradim, de Capceff, Sofia 1906 (traducere din limba bulgară de Stoica Nicolaescu), București, 1900, VIII+298 p. in 40.
Letopisețul Țării Românești, în Revista pentru Istorie, Arheologie și Filologie, XI (1909), partea I, p.97 – 186; partea II, p.347.
Documentele istorice cu privire la Radul Vodă de la Afumați sau Radul Vodă cel Viteaz (1522 – 1529), București, 1909, 12 p. in 40.
Diaconul Coresi și familia sa, București, 1909.
Hrisovul Țarului bulgar Io. Caliman Asen din 2 februarie 1243, București, 1910, 7 p. in 80.
Onomastica principelui Mircea al României, București, 1910.
Lămurire istorică. Răspuns d-lui C. Kogălniceanu, București, 19 p. in 80.
Portrete istorice, Domnița Florica fiica lui Mihai Vodă Viteazul și a Doamnei Stanca, București, 1912, 12 p. + II pl. in 80.
M-rea Cutlumusul din Sf. Munte Athos, 1913.
Petru Vodă cel Tânăr și Petru Vodă Șchiopul, București, 1915, 34 p.+II în 80.
Documentele de la Mihai Vodă Viteazul Domnul Țării Românești, al Ardealului și al Moldovei-1600, texte originale însoțite de traduceri și adnotațiuni, București, 1916, VIII pl.+40 p. in 40.
De cine a fost adus în țară capul lui Mihai Vodă Viteazul, București, 1919.
Lucrare slavistică sui-generis asupra temelor vechi slavo-bisericești în u și asupra nașterii slavicului y, București, 1920, 41 p. in 160.
Discuții filologice a numirilor slave date uneltelor de plugărie în limba română, București, 1921, 10 p. in 80.
Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, fiul lui Mircea Vodă cel Bătrân 1433 – 1435. Hrisoave și cărți domnești însoțite de traduceri și adnotațiuni istorice, București, 1922, 48 p. in 40.
Adevărul asupra importantelor descoperiri arheologice de la Curtea de Argeș, București, 1923, 19 p. în 80.
Stăpânirile lui Mihai Voievod Viteazul din Jud. Romanați.
Despre Perperi (traducere), în Buletinul Societății Numismatice Române, XIX (1924) nr.49 – 50, p.14 – 30.
Domnia lui Neagoe Basarab Voevod 1512 – 1522. O danie la mânăstirea Hilenderul din Sf. Munte Athos, București, 1924, 16 p.+II pl. în 80 (extras din Noua Revistă Bisericească, V, nr. 13 – 16).
De la întemeierea Țării Românești inscripția de pe mormântul lui Comes Laurencius de Longo Campo 1300. Privilegiu comercial a lui *Vladislav Voevod din 20 ianuarie 1368 cu note privitoare la descălicătorul Țării Românești Radul Negru Voevod și urmașii săi. *Biserica Domnească din Curtea de Argeș, Sfânta Muceniță Filoteia și picturile de acolo, București, 1924, 24 p. in 80 (extras din Noua Revistă Bisericească, VI, nr. 7 – 8).
Reforma arhivelor din Rusia (traducere din limba cehă după Vaclav Letosnic), în Revista Arhivelor, I (1924 – 1926), nr. 1 – 3 p.312 – 316.
Ajutoare bănești și danii ale domnilor români către mânăstirea Sf. Filoteiu din Muntele Athos, în Revista Arhivelor, I (1924 – 1926), nr., 1 – 3, p.125 – 130 cu o planșă.
Sfântul Munte și importanța lui pentru România, București, 1925.
Documente cu privire la Căimăcămia și Caimacamii Olteniei, în Convorbiri Literare, LXII (1929) p.106 – 109.
Documente istorice relative la comuna Cacaleți (Castra-Nova) din Județul Romanați, în Arhivele Olteniei, VIII (1929), p.309 – 328, IX (1930) p.4 – 5.
Hrisovul lui Mihai Vodă Viteazul pentru proprietățile sale din Jud. Romanați dat în Târgoviște la 6 sept. 1598, în Arhivele Olteniei, X (1931), p.126 – 131.
Crucea lui Stroe vel Vistier Leurdeanul de la Mânăstirea Vieroș din 1642, în Revista Societății Tinerimea-Română, XLIX (1931) p.21 – 23.
Din trecutul Țării. Importante documente istorice, București 1931.
Însemnări pe marginea recenziilor lui P.P. Panaitescu, în Arhivele Olteniei, X (1931) p.457 – 464.
Noi descoperiri arheologice la Biserica Mihai Vodă, București, 1932.
Importanța descoperirilor arheologice de la Castelul Doamnei Neaga din Buda Cislău, în „Universul“, 23 februarie 1932.
Un prețios chivot de la Neagoe Basarab Voevod din 1512 – 1521, în Mănăstirea Dionisiou din Sfântul Munte Athos, București, 1933, 8 p. in 80.
Cartea lui Alexandru Voevod, Domnul Țării Românești, în Arhivele Olteniei, XII (1933), p.83 – 84.
Revoluția din 1848 – 1849. O medalie bătută de ruși „pentru purificarea Ungariei și a Transilvaniei 1849”, București 1934.
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice: ce este și ce ar trebui să fie; cercetări și discuții istorico arheologice, București, 1933, 32 p. in 80.
Documente în „Arhivele Olteniei”, XIII (1934), p.351-335.
Recenzii istorice, București 1934, 13 p. in 160.
Descoperiri arheologice în Biserica Patriarhiei, București, 1935.
Vechimea mănăstirei Snagov, în București, I (1935), p.108-112.
Noi descoperiri istorice române. Cercetări la Muntele Sinai și Ierusalim, București, 1935.
Mânăstirea Simon Petra din Sfântul Munte și metohul său Mihai Vodă, București, 1935.
Lămurirea unei enigme istorice: Vladislav Voevod și Doamna Neaga 1488, București, 1935, 8 p. in 80.
Cartea Divanului Craiovei, în „Arhivele Olteniei”, XIV (1935), p.383.
Documente cu privire la istoricul Bucureștilor, în București, p.95-107.
Filiațiunea lui Mihai Viteazul pe bază documentară, București 1936.
Vechimea Bisericei Sf. Dumitru din București, București, 1936.
Un acoperământ de porfiră și aur, dăruit mânăstirei Rila din Bulgaria, de Bogdan Voevod Domnul Țării Moldovei în 10 martie 1511, în „Artă și Arheologie”, 1935, fasc. IX-X, p.1-5+ 3 fig.
Izvorul legendei despre origina eroului de la Călugăreni ctitorul mânăstirei Mihai Vodă din București, București, 1936, 9 p. in 40.
Mânăstirea Vieros din jud. Muscel, ctitoria marilor și vitejior boeri din Golești, București, 1936, 15 p. in 80.
Domnia lui Vlad Vintilă Vodă de la Slatina în lumina unor mari documente istorice 1532-1535, în „Arhivele Olteniei”, XV (1936), p.1-14, 17-126, 405-406.
Documente cu privire la istoricul Mânăstirii Radu Vodă din București, în București, II (1936), p.129-132.
Date noi despre filiațiunea lui Petru Vodă Șchiopul Domnul Țării Moldovei 1574-1579, 1582-1591 și tratatul comercial din 27 august 1588 încheiat cu Elisabeta Regina Angliei, București, 1937, 12 p. in 40.
Domnia lui Radu Vodă Paisie și a fiului său Marcu Voevod, 13 iunie 1535-17 martie 1545, în „Arhivele Olteniei”, XVII (1938), p.193-220.
Mânăstirea Snagov și ușa de stejar cu sculpturi de sfinți în Biserica Buna Vestire, ctitoria lui Vladislav Voevod în anul 1453, în București, II (1936), p.118-128.
Din daniile lui Ștefan cel Mare făcute mânăstirii Zografu de la Sf. Munte Athos, București 1938, 22 p. in 80.
Steagul bisericesc al lui Ștefan cel Mare de la Muzeul Militar Național, București, 1938, 6 p.+ 2 pl. in 80.
Istoricul Mânăstirei Sfânta Treime (Radu Vodă) din București, București, 1939, 50 p. in 80 (extras din București, 1937, nr. 1-2).
Un act privitor la satul Rănești (Vâlcea), în „Arhivele Olteniei”, XVIII (1939), p.132-134.
Câteva lămuriri necesare pentru adevăr și lumină, Craiova 1940, 15 p. in 80 (extras din „Arhivele Olteniei”, XVIII nr.104-106).
Istoricul orașului București, când au ajuns Bucureștii scaun de domnia al Țării Românești, București 1939, 22 p. in 80.
Cel mai vechi hrisov al lui Mircea Vodă cel Bătrân cu privire la Mânăstirea Cozia, 27 aprilie 1386, București 1939, 12 p. in 160.
Hrisov privitor la Vulcomu și Subeal (Mehedinți), în „Arhivele Olteniei””, XIX (1940), p. 134-136.
Cel mai vechi și mai frumos epitaf din anul 1396 al Mânăstirii Cozia, în „Arhiva Românească”, IV (1940) p.281-285.
Mânăstirea Crețești din Dolj, în „Oltenia”, II (1941), p.1-5.
Mateiaș Vodă fiul lui Matei Basarab Voevod 1635-1652, Craiova 1941, 19 p. in 80.
Cercetări arheologice. Străvechile clopote ale mânăstirilor Codmeana și Cozia din timpul lui Dan Voevod și Mircea Voevod, Buc (f. a.), 9 p. in 160.
Doamna Calinichia, soția lui Radu Vodă cel Înțelept, 1376-1384.
Cum a murit Mihai Viteazul. Noi contribuțiuni cu privire la soarta osemintelor sale, București (f.a.) 12 p. +VI pl. in 80.
Documente inedite de la Mircea cel Bătrân 1386-1418, București (f.a.), 46 p. in 40 (extras din București, nr. II).
Păstorirea Mitropolitului Primat al Ungrovlahiei, Hariton, 1372-1381, Craiova (f.a.), 13 p. + 1 pl. in 80.[1]
