Primul amendament la Constituția Statelor Unite ale Americii
From Wikipedia, the free encyclopedia
Primul amendament la Constituția Statelor Unite împiedică guvernul să formuleze legi prin intermediul cărora să reglementeze libertatea religioasă(d) sau să interzică liberul exercițiu al unei religii(d), să îngrădească libertatea de exprimare(d), libertatea presei(d), libertatea de reuniune sau dreptul de a solicita guvernului corectarea nedreptăților(d). A fost adoptat la 15 decembrie 1791, fiind unul dintre cele zece amendamente care constituie Bill of Rights.
Legea Drepturilor a fost propusă pentru a liniști opoziția antifederalistă(d), care se împotrivea ratificării constituționale(d). Inițial, Primul Amendament se aplica numai legilor adoptate de Congres, iar numeroase sale prevederi au fost interpretate mai restrâns decât sunt astăzi. Începând cu cazul Gitlow v. statul New York(d) (1925), Curtea Supremă a aplicat Primul Amendament statelor – un proces cunoscut sub numele de încorporare(d) – în baza unei clauze din cel de-al XIV-lea amendament.
În cazul Everson v. Board of Education(d) (1947), Curtea Supremă a cerut „o separație între biserică și stat”, pornind de la corespondența lui Thomas Jefferson, deși granița precisă a acestei separări este în continuare disputată. Interpretarea libertății cuvântului a suferit schimbări semnificative printr-o serie de hotărâri judecătorești din secolele XX și XXI, astăzi fiind protejare diferite forme de discurs politic, discursul anonim, finanțarea campaniilor electorale(d), pornografia și discursurile școlare(d); aceste hotărâri au definit, de asemenea, o suită de excepții de la libera exprimare(d). Discursul comercial este mai puțin protejat de Primul amendament decât discursul politic și, prin urmare, este supus unei reglementări mai mari.
Clauza presei libere protejează publicarea informațiilor și a opiniilor. În cazurile Near v. statul Minnesota(d) (1931) și New York Times Co. v. Statele Unite ale Americii(d) (1971), Curtea Supremă a hotărât că Primul amendament protejează precenzura(d) în aproape toate cazurile. Clauza petiției protejează dreptul de a trimite petiții toate ramurile și agențiile guvernamentale. Pe lângă dreptul de reuniune, Curtea a decis că amendamentul protejează în mod implicit libertatea de asociere.
Deși Primul amendament se aplică numai reprezentanților guvernamentali(d), [1] există o concepție greșită conform căreia acesta interzice orice limitare a libertății de exprimare, inclusiv entităților private, neguvernamentale.[2] Mai mult, Curtea Supremă a stabilit că protejarea libertății cuvântului nu este absolută.[3]