Liutprand al longobarzilor
From Wikipedia, the free encyclopedia
Liutprand (latină: Liutprandus; italiană: Liutprando) [d. 744] a fost rege al longobarzilor și al Italiei între anii 712 și 744. Domnia lui e, în principal, remarcată prin Donația din Sutri din 728 d.C. și prin lungimea sa, fapt care l-a condus într-o serie de conflicte pe tot cuprinsul Italiei, cele mai multe încheiate cu succes. De asemenea, el a profitat de slăbiciunile bizantine pentru a-și extinde stăpânirea în regiunea Emilia-Romagna.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Prima parte a vieții lui Liutprand a început în condiții vitrege. Tatăl lui, Ansprand, a fost trimis în exil printre bavarezi, fratele lui mai mare a fost orbit de către regele Aripert al II-lea al longobarzilor, iar mama lui, Theodarada, și sora lui, Aurona, au fost mutilate prin tăierea nasului și urechilor. Liutprand a fost cruțat doar datorită vârstei sale, care încă îl făcea să nu pară periculos. El a fost apoi eliberat din custodia lui Aripert și i s-a permis să se alăture tatălui său, în Bavaria.