Ecologie urbană
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ecologia urbană reprezintă un studiu științific al interacțiunii dintre organismele vii și mediul lor înconjurător, într-un mediu urban. Acesta se referă la zonele acoperite de clădiri rezidențiale și comerciale de înaltă densitate, suprafețe pavate și alți factori urbani, care, împreună, formează un peisaj unic, diferit de mediile studiate anterior, în domeniul ecologiei ,[1]având ca scop realizarea unui echilibru între cultura umană și mediul înconjurător.
Comparativ cu ecologia în ansamblu, ecologia urbană este un domeniu de studiu recent. Metodele și studiile acesteia sunt asemănătoare și reprezintă o subcategorie a ecologiei, acordându-i-se o importanță tot mai mare, deoarece peste 50% din populația lumii trăiește astăzi în zonele urbane. [2] În același timp se estimează că, în următorii patruzeci de ani, două treimi din populația lumii va trăi în centre urbane aflate în expansiune. Procesele ecologice din mediul urban sunt comparate cu cele existente în afara acestui context. Cu toate acestea, tipurile de habitate urbane și speciile care le populează sunt insuficient studiate. Adesea, explicațiile pentru fenomenele examinate în mediul urban, precum și estimarea schimbărilor cauzate de urbanizare, reprezintă baza cercetării științifice. [1]