Bazilică civilă
From Wikipedia, the free encyclopedia
O bazilică civilă, sau mai simplu bazilică (din latină basilica), desemna în Antichitate un edificiu public mare având un caracter semisacru, destinat pentru a găzdui ședințe de judecată, adunări publice, magazine comerciale și cămătari.
Acest tip de clădire, care oferă un vast spațiu acoperit, a apărut în arhitectura Greciei antice, înainte de a fi integrat și dezvoltat în arhitectura romană, devenind o clădire caracteristică a orașelor romane.
Bazilicile antice nu au aceleași funcții religioase ca templele, spre deosebire de bazilicile creștine.